Cunoaşterea înseamnă putere!

Fii informat! Fii curios! În timp ce unii oameni preferă să li se ofere informaţiile de care sunt interesaţi de-a gata, dintr-o singură sursă, alţii investighează surse diverse, sunt curioşi şi-şi doresc să fie mereu la curent cu ceea ce se întâmplă în lume. Diferenţa dintre cele două tipologii se poate observa dintr-o simplă conversaţie …

Vezi articol »

Vezi articol
Your STORY

Povestea TA.

Poate fi povestea oricui: a lui, a ei, a TA sau a mea (Tănase Anca). Totul începe cu o idee, iar continuarea poveştii e mereu diferită. Atunci când e vorba despre continuarea poveştii vieţii tale, sunt convinsă că păşeşti ca pe ace. A ţese o poveste de succes nu e lucru simplu. De fapt, a …

Vezi articol »

Vezi articol
DSCF5386

Dor de ducă.

În liniştea serii, în toiul curăţeniei prin calculator, am ajuns la folderul cu “Poze”. L-am deschis timid şi-n mod instantaneu parcă am accesat portalul către o altă lume, din trecut. Când alegi să răsfoieşti pozele din albumele virtuale ori din cele pe care le păstrezi în casă, eşti conştient că, inevitabil, amintirile legate de fiecare …

Vezi articol »

Vezi articol
Meryl Streep The devil wears Prada

The devil wears Prada?

“The Devil Wears Prada” este un film de referinţă în care Meryl Streep şi Anne Hathaway intră impecabil în pielea personajelor, oferind astfel un spectacol al avantajelor şi, mai ales, al dezavantajelor care vin la pachet cu succesul profesional. Recent mutată la New York, tânăra Andy Sachs (Anne Hathaway) îşi doreşte să lucreze în presă …

Vezi articol »

Vezi articol
Guy şi Bobby

Nişte gânduri despre “Nişte fete”.

Sâmbătă seara am fost, la invitaţia Ioanei Picoş, la piesa de teatru “Nişte fete” care s-a jucat la Black Box Studio Sud. Piesa lui Neil LaBute a fost interpretată foarte bine de către actori, însă morala poveştii mi s-a părut cea mai importantă. Piesa este piperată cu umor de bună calitate şi trăiri intense transmise …

Vezi articol »

Vezi articol
Cunoaşterea înseamnă putere! Povestea TA. Dor de ducă. The devil wears Prada? Nişte gânduri despre “Nişte fete”.

Mai
20

Cunoaşterea înseamnă putere!

by Anca Tănase

Fii informat! Fii curios! În timp ce unii oameni preferă să li se ofere informaţiile de care sunt interesaţi de-a gata, dintr-o singură sursă, alţii investighează surse diverse, sunt curioşi şi-şi doresc să fie mereu la curent cu ceea ce se întâmplă în lume.

Diferenţa dintre cele două tipologii se poate observa dintr-o simplă conversaţie pe orice temă cu câte un reprezentant al fiecărei categorii, însă preferabil ar fi ca oamenii din categoria a doua să fie din ce în ce mai mulţi pentru ca lumea să poată evolua într-un pas un pic mai alert.

  • Dorinţa de a fi informat în permanenţă, aspiraţia către a avea un cultură generală solidă şi năzuinţa de a te specializa pe un anumit domeniu de care să fii cu adevărat pasionat pot fi cultivate, atât timp cât eşti dispus să te implici într-un astfel de demers pe termen lung.

Bineînţeles că nu toată lumea poate fi la fel. Există persoane dispuse să-şi asume riscuri pentru a câştiga, dar şi persoane care preferă siguranţa în detrimentul unui drum incert care poate conduce către ceea ce-şi doresc cu adevărat.

Şi astfel ajung oamenii să-şi abandoneze visurile!

Nimic nu este mai trist decât să-ţi abandonezi propriile visuri! Dacă ai făcut asta, ai pierdut din start!

Informaţia înseamnă putere! Fii puternic!

Urmează-ţi drumul, oricât de nesigur pare, dacă asta îţi şopteşte inima să faci!

Succes!

 

Ţi-a plăcut articolul? Dă “LIKE” la pagina de Facebook Anca-Tanase.ro pentru a urmări toate actualizările!

În plus, te poţi abona la Newsletter-ul Anca-Tanase.ro prin intermediul formularului de aici.

Tags: , , , , ,

Trimite un comentariu

Mai
18

Povestea TA.

by Anca Tănase

Poate fi povestea oricui: a lui, a ei, a TA sau a mea (Tănase Anca). :) Totul începe cu o idee, iar continuarea poveştii e mereu diferită. Atunci când e vorba despre continuarea poveştii vieţii tale, sunt convinsă că păşeşti ca pe ace.

A ţese o poveste de succes nu e lucru simplu. De fapt, a încropi frumos fiecare capitol al vieţii tale presupune multă muncă, răbdare, pasiune pentru ideea ta, entuziasm, ambiţie şi perseverenţă.

Cu toţii avem o poveste. Diferenţa este că unii preferă să rămână în anonimat, pe când alţii aleg să-şi facă povestea cunoscută în lume, să crească şi să înflorească în faţa privirilor aţintite asupra lor.

Şi totuşi, cei care-şi doresc cu îndârjire să aibă succes duc o luptă acerbă cu ei înşişi ca să-şi modeleze personalitatea, folosindu-se de toate punctele forte pentru a reuşi tocmai pentru că succesul nu este  întâmplător.

  • O definiţie a succesului poate fi de prisos, mai ales că fiecare apreciază succesul în mod distinct. Ceea ce pentru alţii este o adevărată reuşită poate reprezenta doar un prim pas către succes pentru mine ori pentru tine.

Pe de altă parte, am învăţat un lucru esenţial: fiecare pas mic pe care-l faci către atingerea ţelurilor tale trebuie sărbătorit, câtuşi de puţin. Astfel, nu numai că te vei menţine motivat pentru a continua (e de la sine înţeles că vei continua dacă-ţi doreşti cu adevărat), ci ai şansa să-mpărtăşeşti fiecare satisfacţie obţinută pe plan profesional cu oamenii dragi din viaţa ta, făcându-i astfel părtaşi la bucuria ta. Şi-atunci te vei simţi cu atât mai mulţumit!

Munceşte, dar nu uita să sărbătoreşti, fii supărat că ai pierdut cândva, dar nu uita că orice obstacol poate fi depăşit dacă eşti sănătos, mergi mai departe orice ar fi şi aminteşte-ţi mereu că VIAŢA E SCURTĂ! :)

Succes!

P.S.: Nu permite altcuiva să ţină stiloul care scrie povestea TA!

 

Ţi-a plăcut articolul? Dă “LIKE” la pagina de Facebook Anca-Tanase.ro pentru a urmări toate actualizările!

În plus, te poţi abona la Newsletter-ul Anca-Tanase.ro prin intermediul formularului de aici.

Tags: , , , , ,

Trimite un comentariu

Mai
18

Dor de ducă.

by Anca Tănase

În liniştea serii, în toiul curăţeniei prin calculator, am ajuns la folderul cu “Poze”. L-am deschis timid şi-n mod instantaneu parcă am accesat portalul către o altă lume, din trecut.

Când alegi să răsfoieşti pozele din albumele virtuale ori din cele pe care le păstrezi în casă, eşti conştient că, inevitabil, amintirile legate de fiecare amănunt te vor răscoli.

Mi se-ntâmplă adesea, însă, de această dată, faptul că m-am ataşat atât de mult de aceste albume şi că le-am deschis, în ultimul timp, mai mult decât am făcut-o în întreaga viaţă mi-a stârnit noi trăiri. Mai precis, dor de ducă.

Londra, Dubrovnik, Budapesta, Roma, Viena, Balcic, chiar şi Praga… oriunde m-aş întoarce cu drag pentru a evada din cotidian.

În plus, pe TRAVEL LIST-ul meu se află Parisul şi, evident, Barcelona, iar lista poate continua la infinit. :)

Cert este că, dacă ţara noastră am explorat-o aproape în întregime, momentan dorul de ducă mă-mbie să visez la orice destinaţie, mai mult sau mai puţin exotică, care presupune evadarea, pentru nu mai mult de câteva zile, din România.

  • Motivele sunt dintre cele mai diverse, însă cu toţii simţim, din când în când, nevoia de a ne deconecta de la problemele zilnice şi a ne lăsa pradă unui oraş pe care să-l descoperim treptat, devenind captivi ai visării şi ai plimbărilor romantice la amurg.

De exemplu, ar fi frumos ca mâine dimineaţă să ne servim cafeaua în frumosul Paris, nu-i aşa?

V-am convins să planificaţi o mică escapadă, poate în weekend ori cât mai curând posibil? Sper că DA!

Tu ce-ai vrea să vizitezi în viitorul apropiat? :)

Acesta este articolul nr. 300! Dragilor, vă mulţumesc din suflet pentru că-mi sunteţi aproape! :P

Foto: Arhiva personală.

 

Ţi-a plăcut articolul? Dă “LIKE” la pagina de Facebook Anca-Tanase.ro pentru a urmări toate actualizările!

În plus, te poţi abona la Newsletter-ul Anca-Tanase.ro prin intermediul formularului de aici.

 

Tags: , , , ,

1 comentariu

Mai
17

The devil wears Prada?

by Anca Tănase

“The Devil Wears Prada” este un film de referinţă în care Meryl Streep şi Anne Hathaway intră impecabil în pielea personajelor, oferind astfel un spectacol al avantajelor şi, mai ales, al dezavantajelor care vin la pachet cu succesul profesional.

Recent mutată la New York, tânăra Andy Sachs (Anne Hathaway) îşi doreşte să lucreze în presă şi află că, aparent, cel mai simplu mod de a fi acceptată la una dintre revistele de top este să devină asistenta Mirandei Priestly, redactorul şef al revistei Runway şi o prezenţă influentă în presă, pentru care ar urma să lucreze timp de 1 an.

Convinsă că acesta ar putea fi paşaportul ei către succes, îşi încearcă norocul la interviu.

Deşi este total lipsită de stil, nu cunoaşte nici măcar lucrurile elementare despre modă şi nu ştie, până în momentul interviului, cine este, de fapt, Miranda Priestly, i se oferă o şansă de care va profita din plin, rezistând tuturor probelor la care va fi supusă.

Devine curând asistenta principală a Mirandei, însă descoperă că dedicarea trup şi suflet la job poate aduce cu sine dezamăgire în viaţa sentimentală.

În acel moment, Andy îşi va reevalua viaţa, convinsă fiind că nu-şi doreşte să devină o nouă Miranda Priestly.

Filmul analizează în detaliu lumea cameleonică a modei, efectele concentrării exclusive asupra carierei în detrimentul vieţii personale şi importanţa fiecărei decizii pe care o luăm cu privire la destinul nostru.

  • Cu toate că pare greu de crezut, fiecare decizie contează, mai mult sau mai puţin, aşa că e necesar să ne definim priorităţile pentru a nu ne rătăci pe drumul către împlinirea personală şi profesională.

Un film de nota 10+, care merită văzut (revăzut din când în când)! :)

Foto: Captură trailer oficial.

 

Ţi-a plăcut articolul? Dă “LIKE” la pagina de Facebook Anca-Tanase.ro pentru a urmări toate actualizările!

În plus, te poţi abona la Newsletter-ul Anca-Tanase.ro prin intermediul formularului de aici.

Tags: , ,

Trimite un comentariu

Mai
15

Nişte gânduri despre “Nişte fete”.

by Anca Tănase

Guy şi BobbySâmbătă seara am fost, la invitaţia Ioanei Picoş, la piesa de teatru “Nişte fete” care s-a jucat la Black Box Studio Sud. Piesa lui Neil LaBute a fost interpretată foarte bine de către actori, însă morala poveştii mi s-a părut cea mai importantă.

Piesa este piperată cu umor de bună calitate şi trăiri intense transmise de actori în mod impecabil, multă pasiune, dragoste, gelozie, minciună şi nepăsare.

Guy (Sebastian Vâlcea) este un tânăr scriitor care iubeşte viaţa cu toate plăcerile pe care aceasta i le oferă (îndeosebi timpul petrecut în compania femeilor). Obişnuieşte să scrie despre toate aventurile sale, aducând poveştilor un strop din savoarea propriei lui imaginaţii.

De-a lungul vremii, el a cunoscut foarte multe domniţe care i-au căzut în mreje şi pe care le-a lăsat să creadă că le iubeşte cu adevărat.

Cu toate acestea, a venit timpul ca el să-şi întemeieze o familie, astfel că, logodit fiind, decide să le revadă pe câteva dintre fostele lui iubite, sub falsa motivaţie a unei evaluări a vieţii lui sentimentale de până atunci.

Doar patru fete au fost alese pentru acest demers, ele fiind cele mai importante pentru el. Le asigură că-şi doreşte ca experienţele neplăcute să fie uitate, ascunzând, în acelaşi timp, un microfon în camera faimoaselor reîntâlniri, Guy având scopul de a folosi discuţiile cu ele în cadrul următorului lui roman.

Dacă relaţia intensă cu prima dintre fete l-a consumat atât fizic, cât şi emoţional, relaţia cu cea de-a doua, măritată fiind pe atunci, le-a creat amândurora numai probleme.

Cea de-a treia fată s-a maturizat brusc atunci când Guy, prietenul cel mai bun al fratelui său, a decis să o sărute pe neaşteptate la doar 12 ani şi să-i schimbe astfel percepţia în formare despre iubire şi viaţă, motiv pentru care are multe să-i reproşeze, la fel ca şi cea de-a patra, Bobby (Ioana Picoş), pe care a părăsit-o fără niciun motiv, fără a-i mai adresa niciun cuvânt.

Şi totuşi, punctul culminant al poveştii se confundă cu declaraţia de dragoste a lui Guy pentru Bobby, “singura femeie pe care a iubit-o cu adevărat” şi pe care încă o mai iubeşte.

Dacă pentru ei doi este prea târziu, Guy se complace în actuala lui relaţie (şi viitoarea căsnicie) cu o femeie pe care nu o iubeşte, gândindu-se în tot acest timp la Bobby. Ba mai mult, disimulează iubirea faţă de logodnică şi afirmă într-o conversaţie telefonică cu aceasta, având cu lacrimi în ochi şi regrete în suflet, că o iubeşte mult.

Morala?

Uneori oamenii aleg să se complacă în relaţii banale, dar aparent sigure, devenind un soi de prizonieri liberi, însă captivi ai sentimentelor disimulate. Şi, evident, atunci când alegi să te joci cu sentimentele cuiva, la un moment dat se va întoarce împotriva ta.

O morală tristă care poate reprezenta un duş rece pentru cei care sunt prinşi astfel, cu voia lor, dar şi pentru cei care au tendinţa de a se juca cu sentimentele celorlalţi.

Şi toate astea pentru ce?

Avem o singură viaţă şi merităm să o trăim după pofta inimii, alături de persoana pe care o iubim cu adevărat!

Foto: Răzvan Brateş.

Ţi-a plăcut articolul? Dă “LIKE” la pagina de Facebook Anca-Tanase.ro pentru a urmări toate actualizările!

În plus, te poţi abona la Newsletter-ul Anca-Tanase.ro prin intermediul formularului de aici.

 

Tags: , ,

3 comentarii

Mai
13

Atelierele de idei Unica, o iniţiativă admirabilă.

by Anca Tănase

Ieri am petrecut o frumoasă după-amiază la primul workshop “Atelierele de idei Unica” organizat de revista Unica, un eveniment care s-a dovedit a fi unul interesant, pe măsura aşteptărilor mele.

Cei patru speakeri, Malvina Cservenschi (Malvensky), Alina Damaschin (Rogalski Grigoriu), Stela Toderaşcu (Avon România) şi Carmen Moldoveanu (psiholog şi trainer NLP), au abordat, în mod original, tema “Cine ştie că eşti genială?”.

Subiectul propus de către moderatoarea discuţiei, Raluca Hagiu (redactor-şef Unica), a stârnit dezbateri utile între speakeri şi participanţi, iar la final, fiecare participant a părăsit sala cu zâmbetul pe buze şi ceva mai multă încredere în propriile idei faţă de începutul prezentărilor.

Malvina Cservenschi a deschis seria prezentărilor prin descrierea brandului pe care l-a creat (Malvensky), începând cu ideea de la care a pornit totul şi până astăzi.

Dacă televiziunea a fost o pură întâmplare, antreprenoriatul a fost o dorinţă de-a ei concretizată frumos prin Malvensky. În urmă cu 2 ani, aflată în căutarea unui şnur roşu cu pandantiv pe care nu-l putea găsi niciunde, a decis să-şi deschidă propria afacere şi să se dedice unui lucru de care este pasionată: bijuteriile.

Aşa a ajuns să creeze bijuterii “care să dăinuie” şi care să le amintească în fiecare zi celor care le vor purta despre frumuseţea visurilor lor şi despre faptul că merită să lupte pentru a şi le îndeplini.

Astăzi afacerea merge din ce în ce mai bine, ceea ce a determinat-o pe Malvina să declare “Îmi doresc să cuceresc lumea“. Am întrebat-o dacă asta înseamnă o dorinţă de a-şi dezvolta afacerea pe mai multe planuri, fapt confirmat de ea, însă detaliile probabil că le vom afla la momentul potrivit.

Sfaturile ei? Să ai o idee în care crezi, să acţionezi/să o pui în practică şi să îndrăzneşti în permanenţă!

Aşa cum Malvina a recunoscut, nu este uşor, însă satisfacţiile pe care ţi le poate oferi propria afacere sunt de nepreţuit.

Alina Damaschin, CEO Rogalski Grigoriu, a vorbit despre importanţa ideilor creative într-o agenţie de PR şi despre curiozitatea fără de care nu poţi reuşi într-un astfel de domeniu.

Punctele principale ale prezentării ei au vizat câteva aspecte esenţiale pentru a avea succes precum abilităţile excelente de comunicare sau spiritul de iniţiativă.

Cel de-al treilea speaker, Stela Toderaşcu (Sales Support & Digital Activation Manager Avon România), a dovedit un entuziasm debordant în expunerea făcută care a început, în mod evident, cu prezentarea propriului parcurs profesional pornit dincolo de Prut, la Chişinău, care se continuă la Bucureşti şi despre care nu ştie când şi unde se va sfârşi (“poate New York?“), însă cert este că, aşa cum a declarat, îşi doreşte să iasă la pensie din compania Avon.

Prezentarea ei a fost plină de idei interesante, însă cel mai important mi se pare faptul că această afirmaţie (“mi-aş dori să ies la pensie din Avon“) spune multe despre pasiunea pentru ceea ce face şi cred că ar trebui să le dovedească celor plictisiţi de job-ul actual că ar fi cazul să schimbe ceva, mai ales că viaţa este UNICĂ şi ideal ar fi ca, pe parcursul ei, să facem doar lucruri de care suntem cu adevărat pasionaţi.

Carmen Moldoveanu, psiholog şi trainer NLP, a definit, în linii mari şi prin exemple concrete, principalele modalităţi prin care putem să ne transferăm ideile din sfera abstractului, a planurilor pentru viitor în sfera concretului, a acţiunilor necesare pentru a le duce la îndeplinire.

Cel mai interesant exemplu a fost, de departe, cel oferit prin intermediul unei fotografii care ilustra o pizza şi ingredientele necesare preparării acesteia, întrucât a stârnit o mare de zâmbete în sală.

La urma urmei, acesta este adevărul: dacă atunci când decidem să preparăm o pizza reuşim să strângem laolaltă toate ingredientele necesare, de ce nu am face acelaşi lucru şi pentru plămădirea visului nostru, pentru concretizarea acestuia într-o afacere care ne poate propulsa pe culmile succesului?

Important este să îndrăzneşti şi să fii pasionat de ceea ce urmează să faci!

Pe mine m-au convins!

Pe voi? :)

Foto: Unica.

Ţi-a plăcut articolul? Dă “LIKE” la pagina de Facebook Anca-Tanase.ro pentru a urmări toate actualizările!

În plus, te poţi abona la Newsletter-ul Anca-Tanase.ro prin intermediul formularului de aici.

Tags: , , , , ,

2 comentarii

Mai
09

Daniel Kiţu: “Goana după confortul modern ne-a mutilat interior”.

by Anca Tănase

Îi place să surprindă spectacolul lumii în cele mai mici detalii prin intermediul cuvintelor şi al imaginilor. Este un om extraordinar şi un artist înzestrat cu mult talent care crede că “goana după confortul modern ne-a mutilat interior”.
Daniel Kiţu este profesor de Limba şi literatura română la Colegiul Naţional “Gheorghe Munteanu Murgoci” din Brăila (colegiu pe care sunt mândră că l-am absolvit şi eu), un fotograf aflat “la-nceput de drum”, însă foarte talentat şi un om deosebit, care a contribuit enorm la faptul că eu am dezvoltat, de la o vârstă fragedă, o afinitate pentru lectură şi pentru limba română, în general.

Îl cunosc de mai bine de 12 ani, mi-a fost profesor de Limba şi literatură română în gimnaziu şi mă declar încântată de modul în care a reuşit să se facă remarcat în Brăila, nu numai prin faptul că este un dascăl cum puţini mai există, pentru că dă dovadă de profesionalism şi înţelegere în relaţia profesor-elev, ci şi prin pasiunea sa pentru fotografie care atrage zilnic zeci de priviri şi aprecieri.

  • Vă invit să citiţi un interviu fascinant acordat în exclusivitate de domnul profesor Daniel Kiţu pentru Anca-Tanase.ro.

Anca Tănase: Bună ziua, domnule profesor. Deşi sunteţi modest atunci când vine vorba despre fotografiile minunate pe care le faceţi, aveţi talent, iar nenumăratele aprecieri pe care le primiţi necontenit dovedesc acest lucru. Când şi cum v-aţi descoperit pasiunea pentru fotografie?

Daniel Kiţu:

Nu neg că există o pasiune de multă vreme, dar canalizată cumva prin practică, tehnică și reordonare mintală a lumii din jurul meu, treaba asta din urmă durează de vreo 3 ani. Mi-a plăcut mult că reinventam ce vedeam în jur și, mai ales, reașezam lumina pe chipuri și siluete! Fotografia este un gen foarte complex și nu pot avea aroganța să mă consider altfel decât la-nceput de drum.

Anca Tănase: V-aţi definit blogul (DanielKitu.ro) precum un “jurnal de imagini şi cuvinte”. Cum se îmbină cuvintele (limba română) şi imaginile (fotografia) în viaţa dvs.? Credeţi că ar putea sosi o vreme când fotografia va rămâne singura activitate căreia să-i dedicaţi tot timpul dvs. sau vă place prea mult activitatea de la catedră, în calitate de profesor de Limba şi literatura română, astfel încât această ipoteză nu ar fi posibilă?

Daniel Kiţu:

Este foarte dificil să trăiești din așa ceva! Nu m-am gândit la o astfel de variantă. La acest moment se află la stadiul de pasiune!

Anca Tănase: „Un alt rost, un alt chip, un alt fel de a răspunde neantului!!!!” este motto-ul de pe DanielKitu.ro. Îmi puteţi spune mai multe despre semnificaţia lui?

Daniel Kiţu:

Ca și lumea reală, cea virtuală este mai degrabă un hău care se cere ordonat, căruia i s-ar cuveni un sens, ceva emoție, ceva estetic, poate. Mă gândeam că explozia cuvântului, învelită-n mireasma imaginii ar fi soluție interesantă pentru cei care s-ar apleca asupra acestui mic spectacol! Blogul reprezintă nevoia de-a mă elibera de frecventele dejecții cotidiene, o modalitate frumoasă de-a visa visarea!

Anca Tănase: Îmi place modul în care fotografiile dvs. reflectă lumea în care trăim, însă întotdeauna am apreciat stilul care vă caracterizează creaţiile literare. Am remarcat că aveţi pe blog şi o astfel de colecţie a dvs. care include atât poezii, cât şi proză. Nu v-aţi gândit să le publicaţi într-un volum?

Daniel Kiţu:

M-am gândit de multe ori la asta dar mă obosesc teribil chestiunile birocratice, financiare, obligațiile antrenării propriei persoane-n public! N-am fost niciodată adeptul acestei atletici sociale! În esență, în străfundul meu, sunt un mare timid! În plus nu am vanități!

Anca Tănase: Aţi avut onoarea să-l cunoaşteţi pe scriitorul Mircea Cărtărescu – îmi spuneaţi că v-a fost profesor în facultate. Cum v-a marcat întâlnirea cu acest om şi care sunt cele mai valoroase lecţii pe care le-aţi învăţat de la dumnealui?

Daniel Kiţu:

De unde ții tu minte asta? Hm… Mircea Cărtărescu a fost pentru mine un vulcan cu vârful încins, întors înăuntru… M-a învățat, în primul rând, să cultiv flori literare pe mari terenuri înțelenite, după zeci și sute de treceri docte peste ele… Unele pe care ni le-a arătat, într-un stil inconfundabil, se leagă de „Pădurea spânzuraților”, romanul lui Liviu Rebreanu. M-a impresionat mărturisirea domniei sale și anume c-a citit, cu o noapte înaintea seminarului cu noi, romanul întreg, tocmai pentru a ni-l „repovesti”. Am văzut în el un mare talent, un colocvial și-un firesc întru revărsarea către noi a unor lucruri fascinante prin intelectualismul lor, deseori eterat.

Anca Tănase: Cum preferaţi să vă privească ceilalţi: drept profesor, scriitor, fotograf sau altfel? De ce?

Daniel Kiţu:

Prefer, în primul rând să fiu privit ca om, cu bunele și relele mele! Repet, nu am orgolii și-am ajuns la un prag al vieții unde visele nu mă mai colindă!

Anca Tănase: Care este părerea dvs. despre actualul sistem de învăţământ? Dar despre generaţiile actuale de elevi, în comparaţie, să zicem, cu generaţia care a absolvit liceul acum 5 ani?

Daniel Kiţu:

Hmmm… Nivelul de calitate în gândire al elevilor noștri a rămas remarcabil! Ei sunt provocarea mea zilnică! Problema este că-i simt obosiți și blazați, într-o lume care parcă-i lasă pe la marginea trotuarului, crezându-i, mai degrabă, buni de echilibristică existențială! Familia, școala, strada… sunt, de pildă, instituții care-au cam uitat de ei, în sensul profund al termenului! Ele se ocupă de ei… Asta nu-i suficient! Au nevoie de suflet și se chinuie să nu-l piardă prin labirintul unor false convenții, kitsch-uri, scandări… Actualul sistem de învățământ este răsturnat și răsucit, un contorsionist obosit și plictisit să tot înfățișeze veșnic același spectacol fals!!!

Anca Tănase: De ce credeţi că interesul pentru lectură al oamenilor s-a diminuat de-a lungul timpului?

Daniel Kiţu:

Pentru că și cartea este apanajul lumilor aristocratice. Bucureștiul citește… Brăila-și ucide librăriile… Cartea sperie mai nou sau obosește… Este poate și vina societății-n care viteza cailor putere sau cea a biților și-a pixelilor sunt mult mai fauve!!!

Anca Tănase: V-aţi dori să rămâneţi în istorie? De ce? (Şi dacă da, cum v-ar plăcea să fiţi perceput în viitor?)

Daniel Kiţu:

NU… CATEGORIC… Însăși Istoria se va aneantiza la un moment dat! Nu mă interesează să știu cum voi fi perceput… M-ar liniști mai degrabă să știu că lumea m-a uitat…

Anca Tănase: Ce le-ar recomanda omul Daniel Kiţu cititorilor Anca-Tanase.ro pentru a trăi frumos şi a-şi găsi echilibrul atât de necesar în viaţă?

Daniel Kiţu:

Cititorilor Anca-Tanase.ro le-aș recomanda să privească mai cu atenție la cei din jurul lor și la frumusețea lumii-n care-aleargă zilnic! Le-aș recomanda gesturi tandre, romantice, să ofere o floare, să privească o mână plutind prin aer, să se bucure de-o cafea la o masă pe bulevardul unei dimineţi însorite. Le-aș recomanda să reînvețe să fie mai umani! Știu că-i greu dar cred că goana după confortul modern ne-a mutilat interior! Lucrul acesta se vede-n vitrinele celor din jurul nostru… Deseori…

Pentru mai multe detalii despre activitatea domnului profesor, vă invit să vizitaţi DanielKitu.ro.

Foto via Facebook Daniel Kiţu.

Orice utilizare a conţinutului acestui interviu presupune citarea sursei şi necesită obţinerea acordului prealabil, în scris, al autorului. Toate drepturile rezervate © Anca Tănase 2012.

***Acesta este al 10-lea interviu din seria  “Interviuri de colecţie Anca-Tanase.ro”.


Ţi-a plăcut articolul? Dă “LIKE” la pagina de Facebook Anca-Tanase.ro pentru a urmări toate actualizările!

În plus, te poţi abona la Newsletter-ul Anca-Tanase.ro prin intermediul formularului de aici.

Îţi mulţumesc pentru că urmăreşti Anca-Tanase.ro!

Tags: , , , , , ,

Trimite un comentariu

Mai
07

Recomandare cinematografică (2): Podurile din Madison County.

by Anca Tănase

Meryl Streep este o actriţă de excepţie, iar printre filmele grăitoare în acest sens se află şi Podurile din Madison County pe care l-am revăzut recent, vrăjită fiind de povestea de dragoste dintre personajele principale.

Meryl Streep interpretează rolul unei gospodine dedicate familiei, Francesca Johnson, al cărei univers limitat de graniţele localităţii în care locuieşte nu îi permite să cunoască oameni noi. Rutina zilnică i-a transformat total viaţa pe care o avea în Italia, înainte de a se căsători cu Richard şi a se muta în America (în Madison County din Iowa).

Dacă la începutul relaţiei lor, tot ceea ce conta era faptul că sunt împreună, indiferent de locul în care se aflau, după ani buni de căsnicie în decursul cărora au apărut şi doi copii, viaţa celor doi devine, pe cât de liniştită, pe atât de banală.

Banalitatea nu este ceea ce Francesca şi-a dorit, motiv pentru care sentimentele faţă de soţul ei sunt doar de respect şi devotare, până-ntr-o bună zi când, încântată fiind de gesturile parcă necunoscute până atunci ale unui bărbat fermecător sosit pe acele meleaguri pentru a face fotografii pentru revista National Geographic, se îndrăgosteşte de acesta şi nimic altceva nu pare a mai conta pentru ea.

Prin iubire, devine o altă femeie ori poate că, aşa cum ea însăşi mărturiseşte, astfel îşi descoperă adevăratul eu.

Dragostea îi este împărtăşită de Robert Kincaid (Clint Eastwood), şarmantul fotograf pe care-l întâlneşte în mod întâmplător, însă cei doi nu petrec decât patru zile împreună, patru zile pe care el, peste ani, le va transpune într-o carte pentru a marca unicitatea iubirii lor, o iubire la care unii doar visează şi despre care alţii nici nu cred că există.

  • În sufletul Francescăi se dă o luptă crâncenă între a-şi asculta inima care-i şopteşte neîncetat să-l urmeze pe singurul om pe care ştie că-l va iubi până la sfârşitul zilelor ei şi a-şi îndeplini obligaţiile faţă de familie şi faţă de soţul ei.

Pentru a-şi creşte copiii, va decide să rămână alături de soţul ei, măcinată fiind de faptul că nu-i poate împărtăşi iubirea pe care el i-o poartă.

Stilul inconfundabil al celor doi mari actori, Meryl Streep şi Clint Eastwood, a adus acestui film nenumărate aprecieri.

Mie mi-a plăcut foarte mult şi vi-l recomand cu dragă inimă, mai ales că este interesant de urmărit cum se materializează acest conflict interior al Francescăi, cum află copii ei despre povestea de dragoste a mamei lor şi cum, într-un final, sufletul ei va fi alături de Robert, bărbatul pe care l-a iubit întotdeauna, cu toate că alege să rămână cu soţul ei care, în ultimele lui zile de viaţă, îşi cere scuze faţă de ea pentru că nu i-a putut îndeplini toate visurile despre care a ştiut mereu.

La prima vedere, povestea intrigă, însă o asemenea certitudine precum cea pe care o trăiesc cei doi este foarte rară şi apare o singură dată în viaţă. Dacă ţi se oferă şansa să o descoperi, e minunat să te bucuri de ea, fie şi doar pentru câteva zile, pentru că, în adâncul sufletului, ştii că va dura pentru eternitate.

Fascinanta poveste de iubire trăită de mama lor este înţeleasă, într-un final, de către cei doi copii, acum adulţi la rândul lor, iar cele patru caiete lăsate de Francesca, în care le povesteşte totul, le aminteşte că viaţa este scurtă şi merită să trăieşti aşa cum îţi doreşti, alături de cine îţi doreşti şi să fii fericit.

Astfel, cei doi vor reaprinde flacăra din căsniciile lor, purtând necontenit în amintire neîmplinirea mamei pe care nu-şi doresc să o trăiască şi ei.

Aţi văzut filmul? Cum vi s-a părut?

Dacă nu l-aţi văzut încă, vă urez vizionare plăcută! :P
Sursă foto cinemarx.ro

Ţi-a plăcut articolul? Dă “LIKE” paginii de Facebook Anca-Tanase.ro pentru a urmări toate actualizările!

În plus, te poţi abona la Newsletter-ul Anca-Tanase.ro prin intermediul formularului de aici.

 

Tags: , , ,

Trimite un comentariu

Mai
02

[Video Blog] Mesaj de Ziua Naţională a Tineretului.

by Anca Tănase

Cu prilejul Zilei Naţionale a Tineretului, m-am gândit să vă transmit un mesaj, de această dată video, dar în spiritul celor publicate în cadrul articolelor precedente.

Nu am putut beneficia de lumini sau machiaj de platou, însă mesajul transmis este unul din suflet şi nu unul pregătit dinainte.

Vizionare plăcută!

Cu drag,
Anca

Ţi-a plăcut articolul? Dă “LIKE” paginii de Facebook Anca-Tanase.ro pentru a urmări toate actualizările!

În plus, te poţi abona la Newsletter-ul Anca-Tanase.ro prin intermediul formularului de aici.

Tags: , ,

Trimite un comentariu

Apr
30

Din dragoste pentru accesorii…

by Anca Tănase

… m-am apucat de meşteşugit, momentan folosind FIMO, însă rezultatul mi-a plăcut atât de mult încât planurile mele în domeniul accesoriilor nu sunt puţine. Până la concretizarea lor, vă invit să-mi vedeţi creaţiile.

Sunt foarte încântată de faptul că, de azi înainte, voi purta accesorii create de mine.

Am început cu pandantive, cercei şi un inel, nu a durat deloc puţin, dar a meritat efortul.

 

Sunt curioasă ce accesoriu dintre cele de mai jos vă place mai mult. Aştept cu drag părerile voastre, mai ales că, în funcţie de ele, mi-aş dori să organizez şi un concurs.

Când pantofiorii devin cercei: :)

Steluţa devine inel şi visele prind viaţă:

Poza de mai jos ilustrează primul set creat de mine: o pereche de cercei şi 3 pandantive diferite. Dacă ar fi să-i găsesc o denumire setului, i-aş spune BLUE SKY. :)

Aşadar, cum vi se par? :)
Foto: Anca Tănase, Anca-Tanase.ro

Tags: ,

2 comentarii

Pagina 1 din 3112345102030...Ultima »